M-am ridicat astazi din adancul abis.Am strabatut fulgerul si m-am aprins la sunetul apei in pocalul de fier. Ce vreme frumoasa…
Detine o esenta polemica aceasta ploaie…Imi da un sentiment exeptional,vital,radiant dar in acelasi timp ma face sa tremur in agonie, sa o urasc daca sunt nevoit a iesi afara.Nu este orice ploaie, fiecare strop poarta un nume de melancolie, in fiecare adiere rasuna un glas de amintire.Toate aceastea aspira catre o traire inumana, catre o senzatie poate divina, poate insignificanta pentru altii insa eu, sunt usurinta, libertatea stropului nezarit prin cer, care inevitabil se prabuseste zgomotos: un zbor astral de la cele mai inalte principii , un picaj umbrit doar de finetea norilor. Sfarsitul…nicidecum tragic, amorf fara caracterul cel din urma, amorf de sine, de tot ce ai.
Cel ce este gasit nu are cum sa se fi pierdut.
