Ce titlu bun, dar cu ce sa l umplu? Nu mai am nimic. Cu ce sa l justific, am fost jupuit. De ce mi continui asteptarea unui miracol divin cand am in buzunar cheia eternitatii? Nerabdarea mi joaca feste… momentul de acum imi pare neportivit de gresit iar eu continui a ma insela in detalii insignificante alaturi de a mea mandrie. Imi doresc doar o existenta lipsita de certitudine, o traire efemera si un scop inselator. Da..le am. Si ce… Am fost pierdut in ratiunea ascutita , apoi aruncat in peretii imaginatiei si intr un final strivit de clestii simtului.Rezultatul? Un amalgam de notiuni, sentimente si cugetari. O serie de avertismente si piste false. Un labirint psihologic de neimaginat, o arhitectura formidabila construita doar prin puterea autodistrugerii mele…genial. Scop final ascuns privirii mele, agonie menita pentru a mea satisfactie…te am dorit…si intr-adevar n ai intarziat sa apari. Acum a mea durere este justificata de un gand asurzitor, de o idee transparenta, toate ale mele desigur.Nu mai pot fi indiferent , nu ma mai simt ignar.
-
« Acasă
Pagini
-
Categorii
- Categorii
-
Arhive
