Imi gasesc eul in imaginea aburinda a unei sali de clasa, in deranjul produs de bazaitul constant, strident si parca respingator al unei umbre cu pretentii marete.Fac un pas sovait in poarta catre timpul meu, intrarea ce duce catre a mea existenta ca unic motiv al invartirii planetei, ca singura cauza a existentei “lor”, a “tuturor”. Apoi zac adancit in plapumi de idei, imbatat de briza imaginatiei si condus molcom catre un nou orizont.Doar un rezultat la fel de efemer precum toate celelalte insa cu nimic mai insignificant decat toate marile teorii ce ne guverneaza lumea.Descifrarea acestori iepuri fugari prin al meu spatiu se rezuma la o chimie complicata ce implica prinderea lor dar mai ales intelegerea acestor mecanisme atat de fine- incat uneori a mea constiinta se retrage insangerata.Durerea, uneori reformatoare, le acapareaza imaginea, ii metamorfozeaza din albul iernii devenind patati, murdari de un gand asemanator crimei. Devin agresivi, tanjesc a mea atentie. Rezultatul depinde dinnou de simtul meu, de vrerea sa pentru modificarea consistentei acestor bestii.Primirea lor in lacasul constiintei este insasi cauza sentimenteleor nefaste, insasi motivul noptii prin ale mele ganduri.
-
« Acasă
Pagini
-
Categorii
- Categorii
-
Arhive
