Grai, doar grai.Tot ce mi-au ramas au fost caracterele derutante, vorbele pierdute.Privesc gol ce altii incearca a intelege si astept mut o concluzie.Dispret adanc pentru neputinta drept fiinta, respect suprem pentru ingeniozitatea drept unealta.Pierdut in nebuloasa cuvantului “trebuie” bajbai lenes prin intuneric sperand doar ca pana de curent va disparea vreodata.Imi incredintez avutia pseudo-cunoscutului si adorm in umbra nesigurantei.Incertitudine izvorata doar din a amea ignoranta, din a mea necredinta.
Nerasuflat aerul trece pe langa mine.Precum un filtru scos din uz, neputincios urmaresc curenti lungi, purtatori de miresme aparte, indepartandu-se agale de mine. Ratacit cate unul imi aduce vesti despre a mea pogorare, nutati despre al cerului declin. Inhalez aer mort, aspru si batjocoritor pentru ale mele filtre.Ma sugruma partial, si confuz imi continui judecata pe pagini aburinde de a mea agonie.Eman diverse culori, un adevarat far multicolor parca. Fiecare isi va gasi nuanta in mrejele mele, toti vor crede a mea pasiune drept singura prin simplul siretlic ce se foloseste de viziunea lor monocromatica. Absurd, niciuna din ele nu se reflecta in a mea prizma.Nu gasesc nuanta alteori asa evidenta iar acest fapt ma poarta greu. Graind cu asemenea dispret, unul este indus in eroare si condus parca de la poteca initiala, ademenit de un soare himeric ce-si joaca zarurile in tovarasie cu o luna falsa, se prabuseste incet catre adancul alor sale ganduri, acum alterate.Toxine insistente masoara gravitatea sensimentului rezultand constatari evident aberante si completate de un sentiment strain, formeaza un peisaj apasator, lugubru.
